Salutare, cititori! Numele meu este Mihaela și sunt pasionată, printre altele, de fotografie și scris. Așa că m-am gândit să-mi așez laolaltă aceste două hobby-uri într-un nou proiect pentru Codette. Beautiful Engineering va fi o carte fără copertă, fără pagini (fizice), dar plină cu poveștile mai multor doamne și domnișoare ce au ales o carieră în zona tehnică. Iar pentru că vrem să și vedem, nu doar să citim despre fața frumoasă a ingineriei, ne transformăm invitatele în fotomodele pentru câteva ore și asortăm și poze pe măsură deliciosului ghiveci de cuvinte și inspirație pe care acestea ni le vor oferi.
Motivația pentru un astfel de program este adânc înrădăcinată în experiența mea de student, trainer, asistent universitar (undergraduated) și, mai nou, inginer software.
Pe parcursul celor patru ani de facultate am avut multe îndoieli, întrebări și suficientă nesiguranță cât să mă tragă-n jos din unele puncte de vedere. Nu de puține ori m-am simțit singură în toată treaba asta. Am simțit că-s slabă și că toți cei din jur pot mai mult și mai bine, că poate nu sunt făcută pentru meseria asta (programator cu o tentă de inginer), că poate programarea este un drum pe care o să tot merg fără țintă și că poate-ar trebui să mă întorc de unde am plecat și să schimb direcția.
În ultimul an am auzit povești asemănătoare de la tot mai multe persoane; oameni pe care i-am admirat mereu în sinea mea pentru forța extraordinară și pentru realizările lor din mediul academic și nu numai. Am început să mă întreb cum ar fi stat lucrurile dacă aș fi discutat cu astfel de oameni încă de pe atunci, dacă m-aș fi deschis în fața lor, dându-le încrederea de a-și lăsa la iveală slăbiciunile. Cu siguranță aș fi văzut altfel lumea. Aș fi învățat să-mi văd propria nesiguranță ca pe un lucru normal și aș fi încercat să conviețuiesc cu ea, mai degrabă decât să lupt, să consum energie încercând s-o cuceresc. Căci atunci când două părți din tine se luptă, într-un fel, tot tu ești cel care pierde.
Acuma… nu știu dacă temerile mele au avut ceva de-a face cu genu-mi feminin. Cu siguranță există o contribuție ce vine din felul de a fi al nostru, al femeilor. De-atâtea ori aud de la fetele cărora le sunt trainer pe la workshop-uri și în diverse programe educaționale: “Nu pot să rulez acum programul… Sigur am făcut ceva greșit.”. Descumpănirea și, de multe ori greutatea cu care se întorc înapoi la a încerca și altceva și la a descoperi de unde vine eroarea, se unesc într-un alt indicator (cum că <in>existența unor așa temeri vine <și> din psihologia genului) pe care l-am căpătat tot din zona de teaching (unde am fost de aceeași parte a baricadei cu trainerii). Puse cap la cap toate aceste cugetări au dus la un alt segment introspecțional: am început să mă autoanalizez pe mine cea de-acum 3-4 ani (căci în mine cea de astăzi sunt ameliorate mult genul acesta de slăbiciuni). Am făcut aceleași greșeli: dorința de a face lucrurile perfect din prima încercare, greutatea cu care am acceptat că nu poți și nu trebuie să excelezi mereu, kilogramele pe care le-a adăugat fiecare notă mică în sacul cu depresie… Sunt lucruri care m-au determinat să mă gândesc la un proiect precum Beautiful Engineering.
Nu există o rețetă universală a succesului și nici prea multe ingrediente general-valabile în a scoate pe oricine dintr-un impas dat. A învăța din greșelile altora este un basm și nu funcționează aproape niciodată. Marele lucru de care avem nevoie este inspirație și indentificarea cu sursa acesteia. Iar genul acesta de inspirație nu zace cu câteva secole în urmă și nici într-o reședință cu N dormitoare din Monaco. Filozofia mea de viață spune că cele mai eficiente modele dpdv motivație sunt acelea cu care ai șanse mari să te întâlnești în metrou într-o zi toridă de vară sau la cel mai apropiat Starbucks într-o dimineață monotonă de luni.
Oameni obișnuiți pe care poate că-i știi dar a căror poveste, care poate-ți era străină până ca aceasta să apară-n proiect, ar putea schimba câțiva pixeli din imaginea pe care o ai despre lume.
Identificarea cu situația prezentată este și ea destul de importantă căci nu prea ai cum să te prinzi de o funie dacă aceasta este aruncată în afara pereților prăpastiei tale.
De aceea mi-am propus ca invitatele Beautiful Engineering să vină cu povești și personalități cât mai diverse în așa fel încât să acoperim cât mai multă suprafață într-un același decor tehnic.
Pe urmă, nu te vei prinde niciodată de funia ce stă pe marginea prăpastiei în care te afli, dar care nu este aruncată niciodată, deci n-ai cum să afli de existența ei. De aceea Beautiful Engineering își propune să arunce cât mai multe frânghii adânc ancorate în realitate și în poveștile pline de tâlc ale invitatelor noastre. Iar tu… cititorule, poate că nu te afli întro prăpastie. Dar crezi ca strică să localizezi punctele de sprijin? Poate nu te vei afla niciodată. Dar oare ți-ar strica identificarea unei frânghii care să te ridice un pic mai sus?
Pe lângă asta, sunt multe întrebări cu prea puține răspunsuri despre ingineria la feminin. Cum se vede o carieră în zona tehnică din pantofii sexului frumos? Ne vor spune doamnele și domnișoarele care ne vor accepta invitația la o cafea și un mini photo-shooting. Pe baza răspunsurilor primite în cadrul fiecărui interviu, voi încerca să construiesc o poveste, din care să reiasă drumul profesional (și chiar mai mult decât atât) parcurs de către acestea până acum. Greutățile întâmpinate de ele și soluțiile aplicate ne pot deveni indicatori de cum să continuăm cu capul sus în orice situație (indiferent de domeniu sau de gen).
Fiecare dintre participante are un mod unic de a vedea lumea și ne va inspira cu principii și goal-uri proprii care au determinat-o să nu renunțe nici chiar în cele mai dificile momente.
În plus, așa cum am spus, fiind pasionată de fotografie, voi face tot posibilul să obțin portrete cât mai faine cu invitatele din acest proiect. Îmi doresc ca voi, cei de dincolo de monitor să puteți nu doar citi o poveste frumoasă despre o femeie tehnică ci să-i înțelegeți frumusețea exterioară de asemenea. De câțiva ani trăiesc într-un decor tehnic înfrumusețat nu doar de creiere admirabile ci și de aspectul exterior fermecător și plin de naturalețe al doamnelor și domnișoarelor incredibile răsfirate pe ici pe colo la scaunele din fața monitoarelor sau lipind cu grijă vreo plăcuță de prin laboratoarele de electronică.
Dar destul cu vorbăria și haideți să începem adevărata poveste. Iar în încheiere am să vă lansez următoarea invitație: dacă aveți vreo cunoștință din zona tehnică pe care o admirați sau dacă aveți voi însevă o poveste de spus, dați-mi un ping la adresa de email mihaela.gaman@codette.ro sau pe Facebook. Haideți să ne cunoaștem, să facem câteva poze și să povestim la o ceașcă de ceai undeva prin București și nu numai.
Beautiful Engineering este o serie dezvoltată de Mihaela în cadrul Codette și își propune să aducă către cititori portrete și povești ale ingineriei la feminim. Acesta este manifestul seriei. Dacă ai câteva minute în plus pentru o lectură, lăsăm și articolele seriei:
- BeEng9 – Oana Focșa – De la Artă la Inginerie: Un Drum în Nuanțe Contrastante
- BeEng8 – De la Minitehnicus la Astro Silvie, Unicornul Spațial
- BeEng7 – Ruxandra Burtică – De la Rețelistică la Machine Learning: un drum pavat cu startup-uri
- BeEng6 – Bianca Teșilă – Între Geek și Space Nerd
- BeEng5 – Camelia Stan – Tablou pentru Mâine cu Nuanțe de Ieri și de Azi;
- BeEng4 – Gege și stiva de … „pălării”;
- BeEng3 – Laura Nichifor – Electronică, Roboți de Mega-Sumo și un Strop de culoare;
- BeEng2 – Să vorbim despre … Gia.