Tehnologia de la vârste fragede îi ajută pe cei mici să fie pregătiți pentru posibile joburi ale viitorului. Creativitatea poate fi stârnită sub multe forme și unde mai pui că aceasta este calea ca ei să înțeleagă beneficiile, precum modul de folosire în siguranță a internetului și a tuturor instrumentelor.
Ruxandra este trainer la Small Academy și lucrează cu grupele de vârstă 5 – 8 ani în cadrul cursurilor de STEAM. Aceste cursuri abordează tehnologia și inventica într-un mod interdisciplinar.
A fi … sau a nu fi profesor
Ruxandra își dorea să fie profesor de când era copil. Lucrul cu oamenii, precum experimentarea diverselor tehnici pedagogice, au îndemnat-o să accepte un job într-o școală privată. A fost pasul 0 în carieră, cum spune ea, „profilul jobului mult dorit”. Rolul de profesor îl lua la fiecare joc de la o vârstă fragedă: „Aliniam toate jucăriile, făceam prezența, predam, corectam lucrări, aveam catalog cu numele fiecăruia și, bineînțeles, organizam ședințe cu părinții. Dacă era și bunica mea prin preajmă, avea rolul de a intra în pielea fiecărui părinte al elevilor pe care îi aveam în clasă.”
Aceasta și-a urmat sfaturile familiei și a decis să meargă pe acest drum. A fost studentă la Facultatea de Filologie, specializarea română – engleză, apoi a urmat și cursurile modulului psiho-pedagogic și un master în același domeniu (Management Educațional și Integrare Europeană).
Ruxandra povestește despre experiența primul job în acest domeniu cu un entuziasm covârșitor. Drumul spre Small Academy a provocat-o să lucreze cu cei mici, dar și cu cei mai mari.
Îți poți imagina fericirea trăită atunci când am primit un job în domeniul pe care mi-l alesesem. Bineînțeles că și emoțiile au fost pe măsură. Lipsa practicii din facultate și-a spus cuvântul și primele ore mi s-au părut un fel de misiune imposibilă. Erau atâtea de făcut: să le stârnesc interesul, să fiu atentă la ceea ce fac copiii, să predau lecția, să mă asigur că informația transmisă are impact asupra lor. Dar nu m-am lăsat descurajată și am „furat” meserie de la colegii mei mai experimentați, care au avut bunăvoință și m-au lăsat să asist la orele lor. Ușor, ușor mi-am format propriul stil de a interacționa cu cei mici, la care am adăugat ce mi s-a părut mai bun și mai interesant de la fiecare.
Am predat 4 ani în școala respectivă, 4 ani cu bune și rele, plini de învățăminte, care m-au ajutat să mă dezvolt.
Domeniile pe care le-am abordat au fost diverse: engleză, română, arts and crafts, gândire critică, dirigenție și am lucrat cu copii de la cele mai fragede vârste (grupa baby la grădi) până la liceu (clasele a IX-a și a X-a).
După acești 4 ani, am venit în București și am lucrat aproape un an, la un centru de ateliere. De dimineață până la prânz lucram cu pitici de grădi, iar de la prânz până seara cu școlari, în regim de afterschool. Când am simțit că principiile și credințele mele nu mai corespund cu cele ale colegilor și șefilor mei, mi-am luat inima în dinți și mi-am dat demisia.
Trainer sau …
Ne pregătim pentru joburile din viitor, care nici măcar nu există în acest moment. Tehnologia prinde contur și este un instrument râvnit în multe medii, dar cum este văzută tehnologia în zona de învățare? Ruxandra a luat pălăria de trainer datorită firii sale și pasiunii pentru învățare.
De când mă știu sunt o fire curioasă, care dorește să afle lucruri noi din domenii diferite. Când am aflat de Small Academy, am vrut să aflu mai multe despre modul de abordare al temelor dezbătute și al metodelor pedagogice folosite pentru a transmite aceste informații către cei mici. Primul contact pe care l-am avut cu programa și cu gadget-urile folosite a fost o experiență unică și încântătoare, iar atunci am înțeles că dacă eu sunt atât de entuziasmată de ceea ce descopăr, cei mici sunt sigur în extaz. Cursurile din domeniul tehnologiei sunt o provocare pe care am acceptat-o deoarece cât trăim avem multe lucruri de învățat. Trebuie doar să fim deschiși spre astfel de experiențe.
Arts and crafts, STEAM, tehnologie, lucrurile evoluează rapid și e necesar să existe o pregătire constantă și dificultăți se pot întâlni la orice pas.
Dificultăți majore nu am întâlnit pe parcursul cursurilor de la Small Academy deoarece de fiecare dată când am avut câte o nelămurire a fost cineva din echipă disponibil să aloce timp stângăciilor și nelămuririlor mele.
Eu obișnuiesc să îmi pregătesc lecțiile dinainte pentru a nu avea nelămuriri sau ”șovăieli” despre subiectul predat; așa mi se pare corect față de mine, de copii, de părinți și de întreaga echipă; cu cât eu sunt mai stăpână pe informația predată, cu atât lecția este mai reușită.
Să lucrezi cu cei mici presupune un curs bine pregătit și o jonglare cu materiale, concepte și ludic.
Fizionomia cursului este dată, în special, de materialele disponibile. Atunci când creez o lecție de la zero, mă gândesc mai întâi la o temă generală, iar după aceea jonglez cu materialele pe care le avem pentru a concepe și activități practice.
Bineînțeles că sunt și situații în care pornesc de la activitatea practică și în funcție de aceasta decid tema. Spre exemplu, pornind de la un proiect mai vechi, pe care colegii mei îl mai făcuseră (Fortune Fan cu littleBits), am plasat contextul lecției în Grecia Antică, pe Muntele Olimp, muntele zeilor.
Structura cursului este, aproape tot timpul, aceeași:
- momentul organizatoric (de primire și destindere a copiilor);
- captarea atenției;
- enunțarea temei;
- discuție liberă pe marginea subiectului ales;
- enunțarea activității practice și stabilirea legăturii dintre temă și tehnologie;
- detalierea și explicarea conceptelor tech;
- activitatea practică (creere, testare și îmbunătățire);
- recapitulare și feedback.
Copiii sunt inventivi și sunt momente în care și noi, în calitate de „experți” avem de învățat de la ei, inclusiv acel strop de creativitate.
Învăț în permanență lucruri noi de la copii. Practic, fiecare curs este o experiență „win-win”. Ei descoperă lucruri noi, iar eu sunt permanent atentă la reacțiile, abordările și completările lor. Mi s-a întâmplat chiar să am copii pasionați de subiect, care să aducă informații valoroase despre tema abordată. Copiii sunt întotdeauna plini de surprize și mereu am ce învăța de la ei.
La un curs cu cei mici trebuie să ai analogiile la tine. Care este cea mai funny analogie pe care ai folosit-o pentru a ajuta un cursant să înțeleagă un concept abstract?
Cea mai amuzantă analogie pe care am făcut-o a fost legată de conceptul de programare. Cum le explicăm celor mici (de 5 – 6 ani) ce este programarea? Am început prin a le spune că așa cum noi oamenii avem un limbaj comun, așa și computerele folosesc un limbaj propriu: limbajul de programare. Diferența dintre oameni și computere este aceea că oamenii au rațiune. Adică dacă îi spui unui om să se spele pe dinți, el va ști ce are de făcut. În schimb, computerelor trebuie să le spunem pas cu pas ceea ce au de făcut. Imaginați-vă că eu sunt un computer și trebuie să îmi spuneți detaliat cum să mă spăl pe dinți. S-au amuzat teribil văzândă-mă că fac ceea ce spun ei.
Pași:
- iei periuța – am folosit ce materiale aveam la îndemână, pentru restul acțiunii, ne-am folosit imaginația,
- pui pasta – am pus tubul de pastă de dinți
- te speli – am început să mă „spăl” pe tot corpul.
În același timp sar etape și trebuie să o ia de la capăt cu setul de instrucțiuni.
Relația cu părinții
Părinții rămân în buclă, primesc feedback și au o serie de așteptări.
Depinde foarte mult de la părinte, la părinte. Unii părinți îi aduc pentru a socializa și a se distra, fără a pune accent prea mare pe latura cognitivă, alții vor să îmbine utilul cu plăcutul și astfel îi testează la fiecare sfârșit de curs ca să vadă cât au reținut și ce au înțeles.
Desigur, ca în orice alt domeniu al educației, există și părinți care doresc să vadă rezultate vizibile după primele 60 de minute de curs, dar acest lucru este puțin cam nerealist ținând cont de faptul că noi, oamenii, în general, avem nevoie de timp de adaptare la lucruri și experiențe noi.
Există o categorie de persoane care consideră că părinții care optează pentru un astfel de curs își forțează copii. Mesajul tău pentru ei …
Trăim în era vitezei și a tehnologiei, iar noile generații se nasc adaptate la cerințele noii ere. Eu, personal, nu am întâlnit copil care să nu fie atras de noile tehnologii, programe și gadget-uri. De când lucrez la Small Academy nu am văzut niciun copil „târât” până aici sau forțat să rămână la cursuri. Ba din contră, la finalul fiecărui curs, rămân întotdeauna copii entuziasmați, care nu se îndură să plece.
Cei care nu s-au simțit atrași de acest domeniu, nu au mai venit. Nu a existat niciun moment vreo presiune din partea părinților.
Există posibilitatea de a interacționa și cu copii ce nu își doresc să exploreze domeniul încă. Modalitatea de a transmite acest mesaj către părinți poate fi dificilă.
Este firesc să existe și copii care nu sunt atrași de domeniul tehnologic, dar acest lucru nu este un capăt de lume. Fiecare om se naște cu o pasiune și un talent, care îl fac unic. Este foarte important să ținem cont de dorințele și nevoile copiilor noștri și să le oferim sprijin necondiționat. Îi putem înscrie la cursuri din diferite domenii pentru a interacționa și testa cât mai multe lucruri, dar nu este corect față de ei să îi forțăm să facă ceva ce nu își doresc. Mai devreme sau mai târziu vor descoperi singuri ce îi atrage și ce nu îi atrage. Noi, adulții, trebuie să le fim ghizi, nu călăi.
Motivația de a fi trainer
Ai explorat lucrul cu puști și puștoaice mai mici și mai mari. Cum ai ales această categorie?
Indiferent de ceea ce „predică” diferitele pedagogii existente, copiii (și oamenii, în general) au anumite domenii pe care le îndrăgesc mai mult (muzică, desen, STEAM, programare, robotică etc.). Este adevărat că măiestria profesorului constă și în transmiterea informației (indiferent cât de „arid” este subiectul abordat), dar atunci când îți sunt dragi și materia și omul care ți-o prezintă, procesul de predare – învățare este mai simplu și mai firesc.
Ruxandra consideră că ocupația nu este ocupație dacă o faci cu plăcere!
Nu am avut nici măcar o clipă sentimentul că alegerea pe care am făcut-o nu este potrivită. Cât despre ceea ce voi face în viitor și opțiunile pe care le voi alege nu pot spune nimic sigur, dar ceea ce pot afirma cu siguranță este că, acum, fac ceea ce îmi place și nu mă gândesc să renunț prea curând la asta.
La finalul zilei, care este mulțumirea cea mai mare pentru tine?
Cele mai mari mulțumiri pe care le am la finalul zilei sunt îmbrățișările, declarațiile și zâmbetele celor mici. Pe scurt, feedback-ul primit de la ei mă face să îmi dau seama că sunt în locul potrivit, la momentul potrivit.
Am întrebat-o pe Ruxandra care ar fi mesajul ei dacă ar vrea să recomande lucrul cu cei mici.
Celor care vor să urmeze această ocupație le transmit să fie sinceri cu ceilalți, dar mai ales cu ei, să fie autentici, spontani, să fie dispuși să împartă din energia lor pozitivă și să aleagă această cale cu inima. Meseria de profesor / trainer poate fi cea mai mare binecuvântare, dacă o faci din inimă, dar și o corvoadă, dacă o faci pentru că trebuie sau doar pentru că nu ai altceva mai bun de făcut.