Bună, sunt Ioana și în prezent sunt studentă în anul 3 la Facultatea de Automatică și Calculatoare în București. Vara aceasta am avut parte de o experiență cu totul nouă pentru mine care s-a dovedit a fi foarte interesantă: am fost STEP (Summer Trainee Engineering Program) Intern Software Engineer la Google în Londra. Acest timp de internship este destinat studenților care termină anul 1 din 3 ani de licență sau anul 2 din 4 ani. Prin urmare, acesta este un program bazat mai mult pe învățare pentru persoane care nu au prea multă experiență în acest domeniu. Față de un internship normal, acesta se deosebește prin faptul că se lucrează în perechi și proiectele sunt mai puțin dificile. Pentru mine acest internship a fost prima oară când am lucrat în industrie și pot spune că a fost un început excelent pentru viitoarea mea carieră în domeniul IT&C.
Procesul de recrutare
Probabil că modul în care am ajuns să fiu selectată pentru acest internship nu este unul obișnuit, deoarece eu nu am aplicat pe site-ul lor, ci am primit un mesaj de la un recruiter pe LinkedIn care îmi prezenta acest program și mă invita să aplic dacă sunt interesată. În continuare procesul de recrutare s-a desfășurat urmând trei etape:
1. Interviuri tehnice
Am susținut două interviuri tehnice care au constat în rezolvarea unei probleme de programare. O carte pe care o consider utilă pentru a te pregăti pentru acest tip de întrebări este Cracking the Code Interview. Dificultatea interviurilor nu a fost foarte ridicată, mai ales că acest tip de internship își propune să găsească persoane fără experiență, dar cu potențial, și să le învețe cât mai mult pe parcursul unei veri.
2. Project matching
După aceste interviuri tehnice a urmat o altă etapă care a presupus găsirea unui proiect care să mi se potrivească. Pentru aceasta a fost nevoie să completez un formular în care am răspuns la întrebări despre experiență mea cu anumite limbaje de programare sau tehnologii, precum și la unele întrebări cu privire la domeniile pe care aș vrea să le descopăr sau să le aprofundez. Având acest formular și CV-ul meu, managerii de la Google care aveau proiecte pentru acest tip de internship puteau decide dacă ei cred că aș fi potrivită pentru proiectul lui. Acest manager poarta numele de host și în cazul în care vei ajunge să primești o ofertă, el va fi ”șeful” tău.
În cadrul internship-ului de tip STEP se lucrează în echipe de câte doi interni, astfel ambele persoane vor avea doi hosts. În momentul în care un host decide că dorește să afle mai multe despre tine, se va programa un apel video. În timpul acestei convorbiri vei cunoaște persoana respectivă, vei afla puțin din ceea ce face echipa în care lucrează, îi vei povesti mai multe despre tine pentru a îl convinge că ești o alegere bună și nu în ultimul rând vei afla câteva detalii legate de potențialul proiect. Un lucru foarte important este să fii interesat și entuziasmat în cazul în care proiectul ți se pare interesant. În unele cazuri nu vei afla foarte multe despre munca echipei respective sau despre proiect, deoarece informațiile sunt confidențiale. În cazul meu, am avut parte de două astfel de convorbiri.
Primul potențial proiect era într-o echipă din biroul din München, dar acest proiect nu mi s-a părut potrivit. Acum după ce am terminat internship-ul am înțeles că poate proiectul era de fapt provocator, doar că politica internă a companiei nu permite să se dea prea multe detalii persoanelor din exterior. Apoi am avut cea de-a doua convorbire cu persoanele care mi-au fost hosts pe parcursul verii. Am aflat că ei lucrează în biroul din Londra și mi s-a prezentat o scurtă descriere a proiectului care mi s-a părut la momentul respectiv foarte interesant chiar dacă nu am înțeles în totalitate despre ce este vorba.
3. Oferta
Am aflat după o săptămână că și ei au considerat că sunt o persoană potrivită pentru proiect. Am trimis mai multe detalii despre mine și copii ale unor acte recruiter-ului meu, iar apoi am primit o ofertă pe care am semnat-o electronic.
Locuitul în altă țară
După primirea ofertei a urmat o parte dificilă a acestei experiente: mutarea într-un oraș dintr-o altă țară. A fost destul de complicat să găsesc un loc de cazare pentru că nu cunoșteam orașul și nu știam în ce zonă ar fi fost mai bine să locuiesc. În plus, cea mai bună opțiune pentru mine era să locuiesc într-un cămin studențesc, dar această variantă s-a dovedit a nu fi viabilă pentru că în UK facultatea începea înainte ca internship-ul meu să se termine. O altă variantă era să închiriez un apartament, dar costurile erau semnificativ mai mari. După mai mult de o lună de căutări pe diferite website-uri și zeci de mail-uri trimise am decis că cea mai bună soluție pentru mine este să stau la un cămin studențesc în primele 2 luni, iar apoi să mă mut la altul care îmi permitea să stau acolo până la finalul internship-ului.
Primul cămin studențesc la care am locuit se numea Urbanest St. Pancras. Experiența aici a fost una aproape în totalitate plăcută. Camera arata exact ca în poze, am primit-o curată și modernă, cu mobilier nou. Au fost două aspecte neplăcute ale șederii mele aici. Primul a fost faptul că anul acesta în toată luna iulie temperaturile au fost foarte ridicate, iar în camera mea erau aproximativ 30 de grade. A doua problemă a fost faptul că am avut o cameră care avea baie proprie, dar bucătăria comună la 11 camere. Eu nu prea aveam nevoie de bucătărie, deoarece în cursul săptămânii mâncam la birou. În schimb celelalte persoane găteau și nu curățau bucătăria. Astfel, fiind un spațiu comun, am fost nevoită să plătesc de două ori cheltuieli pentru curățenie și reparații.
A doua locație în care am stat nu s-a ridicat la așteptările mele. După cum se poate vedea pe site-ul lor The Stay Club Camden camerele par să arate foarte bine, dar în realitate nu este așa. Am stat într-o cameră de două persoane împreună cu o altă fată intern la Google. Camera era foarte mică (aproape la fel de mică precum camera în care am stat anterior singură), iar baia era minusculă. În plus, camera nu era foarte curată și avea multe defecțiuni (geamul nu putea fi închis, apa de la baie nu se scurgea, nu funcționau toate becurile). În plus, zona în care se afla acest cămin este una foarte agitată și era nevoie șă merg destul de mult pe jos până la birou.
Grace Hopper Celebration
La un moment dat în timpul internship-ului am primit un mail despre posibilitatea de a aplica pentru un travel grant care oferea persoanelor selectate oportunitatea de a ajunge la Grace Hopper Celebration (GHC) în Houston, Texas. Aceasta este o celebrare a tuturor femeilor din sfera IT&C, iar ediția de anul acesta a adunat la un loc nu mai puțin de 20 000 de femei. Pentru a aplica am oferit mai multe detalii despre mine și am răspuns la două întrebări de tip eseu, iar în aproximativ două săptămâni am primit un mail prin care eram anunțată că sunt una dintre persoanele norocoase care vor merge la GHC 2018.
După o călătorie de aproximativ 15 ore am ajuns pentru prima oară în SUA. Impresia generala a fost că totul este exact așa cum vedeți în filmele americane: mașini foarte mari, autostrăzi cu 6 benzi pe sens în mijlocul orașului, gogoși la micul dejun, foarte multă mâncare nesănătoasă și clădiri gigantice.
Cu siguranță este o experiență pe care o recomand oricărei persoane, dar personal sunt convinsă că nu mi-aș dori să locuiesc în SUA. Principalul motiv pentru care afirm acest lucru este diferența stilului de viață și a culturii între Europa și America. Despre experiența de la conferință pot spune că a fost una mai puțin obișnuită, deoarece nu ai des ocazia să te afli într-un loc alături de 20 000 de femei pasionate de tehnologie și IT&C. Atmosfera este cu siguranță una unică și nu ai cum să te întorci de la conferință fără o motivație care te va ajuta să realizezi tot ce îți propui.
Dacă vrei să mai auzi experiența altei persoane la această conferință, Carmen ne povestește cum a ieșit din carapace în articolul ei de pe Blogul Codette.
Internship-ul în sine
Acest internship mi-a oferit posibilitatea de a cunoaște niște persoane minunate de la care am avut de învățat foarte multe lucruri. El a constat dintr-un summit de bun-venit organizat în Zurich, lucrul la proiect, feedback și participarea la sesiuni și workshop-uri opționale dedicate învățării a cât mai multor lucruri. Am lucrat împreună cu o altă fată la un nou feature pentru un proiect deja existent folosind Java. Probabil că ați mai auzit faptul că angajații de la Google au trei mese pe zi gratuite, lucru care este total adevărat. În plus, compania oferă acces gratuit la sala de fitness și clase de aerobic. Totuși, ei nu neglijează nici partea profesională, în acest sens existând o platformă internă care îți permite să te înscrii la anumite clase sau cursuri pentru a învăța lucruri noi legate de programare sau chiar lecții de gătit.