Community Role Models – împărtășind pasiunea pentru tehnologie

Georgiana Copil

Dacă îți place să citești despre oameni faini, să auzi despre reușitele și parcursul lor în viață, să afli perspective noi și să fii inspirat de vibe-ul lor, atunci ai ajuns unde trebuie. În articolul de față discutăm cu Georgiana Copil, computer scientist la Adobe, cu doctoratul în Informatică obținut la Universitatea Tehnică din Viena.

În timp ce scriam acest articol, am stat o mare bucată din timp gândindu-mă cum aș putea sa o descriu pe Georgiana sub forma unei ecuații. Să fie ceva complicat, cu logaritmi și polinoame, pentru a marca interesul ei pentru știință și ambiția de a depăși orice provocare, sau să fie o funcție simetrică, pentru a sugera cum îmbină ea research-ul cu industria, dar și cu mentoratul. Într-un final, m-am decis la o formă mai simplă, ușor de reținut: Georgiana este ½ dorință de învățare, ½ dorința de a ajuta și entuziasm infinit.

Georgiana este o combinație liniară între dorința de învățare continuă, dedicare în cadrul comunității, energie, pasiune pentru știință și tehnologie. Georgiana ne împărtășește din entuziasmul și experiențele ei în cadrul acestui articol, vorbind despre parcursul ei academic, ce înseamnă să lucrezi ca cercetător, despre bucuria de a fi mentor și de a ajuta alți oameni să se dezvolte, dar și despre cum locul de muncă îi permite și chiar o încurajează să fie implicată în activități de voluntariat. Let’s start! ?

Self development & Career

O întrebare de început: ce visai să devii când erai mică-mică, în clasele primare, de exemplu?

Astronaut. ?‍? Stelele mi se păreau magice și voiam să aflu mai mult. Cumva am ajuns la concluzia că astronaut la NASA ar fi felul în care aș învăța lucrurile acelea, probabil pentru că nu era pe-atunci Big Bang Theory să mă învețe diferența dintre astronaut și fizician.

 

Q: Când ai știut că vrei să urmezi o carieră tehnică și ce te-a atras spre acest lucru?

Am vrut să folosesc matematica în ceva aplicat. Mama e profesoară de mate, am fost tot timpul înconjurată de numere și demonstrații exacte, de ideea că lucrurile sunt într-un anumit fel. În lumea informaticii, nu ne bazăm chiar așa de mult pe demonstrații, dar ne folosim logica, și asta m-a atras. ?

 

Q: Cine a jucat rolul de mentor pentru tine de-a lungul carierei tale?

“Pe vremea mea”, nu cred că am auzit tare mult termenul. Dar fiecare persoană din viața mea m-a modelat într-un fel. Eu am fost foarte norocoasă să mi se zică tot timpul că se poate. ? Cred că un rol esențial l-a jucat mama mea. Nu am conștientizat până recent cât de important e să ai pe cineva să te încurajeze și sfătuiască, și să fie un “role model” pentru ideea de “uite că se poate”. Apoi au fost profii de liceu, începând cu proful de mate, domnul Lobont, care te făcea să mergi la ora de mate cu bucurie, la facultate unde am dat peste oameni care m-au susținut tot timpul în grupul de cercetare al domnului profesor Salomie. La Poli Cluj există profesoare care se dedică studenților și îmi sunt foarte dragi, prof. Potolea, prof. Dînșoreanu. Acum ca mă gandesc mai bine, rolul ăsta de mentor a fost pentru mine un personaj colectiv.

 

Q: Master la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, și doctorat la Universitatea Tehnică din Viena: ce te-a îndemnat să urmezi un drum academic?

Am vrut să învăț mai mult.?Cred că ăsta e răspunsul scurt. În plus, am vrut mereu să studiez sau să lucrez în afară, să văd cum e, să înțeleg alte culturi. Am fost acceptată, începând de la nivelul de licență, la universități din afară și nu am mers, până la doctorat. Doctoratul e destul de dificil, implică multă muncă, uneori chiar și seara sau în weekenduri. Pe de altă parte, e foarte interesant, faci ceva creativ, interactionezi cu diverși oameni în conferințe internaționale, prezinți în fața a sute de oameni, îți aperi ideea. Funny note: când am terminat doctoratul, secretarele din grupul de sisteme distribuite și-au dat seama ca sunt prima Frau Dr.: nu mai susținuse nicio femeie doctoratul în acel grup. 

 

Q: Ai menționat că ai avut oportunități să mergi în afară încă de la licență, de ce nu ai profitat de ele?

Din diferite motive: la licență erau în franceză cursurile, și nu mă simțeam eu destul de încrezătoare că voi face față cursurilor în această limbă. La master însă mi s-a părut mai  interesantă o oportunitate în Cluj, unde făceam cercetare pe un proiect european. Am contribuit și la niște proiecte open source de middleware de cloud (OpenNebula) ca să reducem cantitatea de energie folosită de centrele de date. Cred că a ieșit mai bine așa, nu aș schimba deciziile.

 

Q: Cum arată ziua unui researcher, on average?

Depinde ce arde.? Partea de research a implicat pentru mine următoarele roluri: cercetător și programator pentru proiecte europene, asistent universitar și cercetare propriu-zisă pentru doctorat. Se poate să lucrezi într-o facultate ca cercetător și fără să ai responsabilități de profesor, însă eu m-am implicat și pe partea de predat. Am avut norocul ca partea de cercetare de doctorat să se suprapună cu proiectul finanțat de Uniunea Europeană. În acest proiect, noi eram lideri pe un pachet de lucru, și eu eram responsabilă din partea TU Wien, fiindcă era tema mea de doctorat și aveam rolul de a conduce acel pachet de lucru. Lucrurile se desfășoară similar cu a lucra la dezvoltarea unui produs mai interesant, într-o echipă formată cu oameni din 4 țări, singura diferență fiind că de 2 ori pe an trebuie să prezinți un raport în fața comisiei europene. Nu în ultimul rând, aveam și activități de predare: de definit cursuri, laboratoare și seminarii, de ținut laboratoare, și de corectat lucrări și teme. O parte esențială din ziua de lucru constă în conceperea experimentelor, scrierea articolelor, review-uri pentru articole pentru cazul în care ești în program committee, și prezentarea articolelor la diverse conferințe (asta e partea cea mai buna). ?

 

Q: Ulterior, am văzut o revenire la industrie: iarăși, de ce?

Am vrut să învăț mai mult. Ironic, nu? Eram implicată în cercetare pe sisteme distribuite, cloud computing și elasticitate. În domeniul acesta mi s-a părut că zona academică nu se mișcă destul de repede, în special în comparațiile cu marile companii. E o arie destul de aplicată, și companiile mari implicate aici au putere de lucru mult mai mare și au resursele necesare să avanseze rapid, spre deosebire de cât reușesc să facă studenții la doctorat sau cercetătorii printre alte multe taskuri (cum am menționat și mai devreme, în cadrul atribuțiilor mele ca student la doctorat). Mai e un lucru: am observat că mulți profesori foarte buni, au o experiență destul de lungă în industrie. Întotdeauna te ajută să afli lucruri din mai multe lumi, se pare că și în domeniul acesta.

 

Q: Ne poți spune mai multe despre munca ta în cadrul Adobe?

Sunt computer scientist în echipa de Adobe Target. Produsul e super cool, face parte din Adobe Experience Cloud, și ajută companiile să le ofere clienților experiențe optime, personalizate, la fiecare interacțiune online cu site-ul companiei (de exemplu, să nu îmi mai sugereze un produs care nu mi se potrivește). Eu lucrez pe zona de personalizare, în care folosim machine learning pentru a personaliza experiențele utilizatorilor. Acum folosim un standard nou de reprezentare pentru modele de machine learning, numit ONNX, ca să integrăm modele custom. Facem lucruri interesante, tocmai ne-a fost acceptată o prezentare la o conferință foarte bună, USENIX OpML, în Santa Clara. ?

Community & mentoring

Q: Am înțeles că ești mentor în cadrul competiției Technovation Girls. Ne poți da mai multe detalii despre competiție?

Mentorez două echipe de fete, unele în clasa a 4-a, unele în a 7-a. Technovation e o competiție pentru fete de generală și liceu, care promovează programarea, și aptitudinile STEM (știință, tehnică, inginerie / engineering și matematică). Fetele trebuie să vină cu o idee care ar ajuta comunitatea din care fac parte și să dezvolte o aplicație în care să pună în practică ideea respectivă.?În plus, fetele mai mari, de la liceu, trebuie să dezvolte și un plan de afaceri pentru proiectul echipei lor. La final, trimit un pitch și aplicația creată, și un juriu internațional decide cine câștigă. Competiția are loc anual, în România fiind coordonată de Adfaber. Sunt niște premii incitante la mijloc, dar în final toate participantele sunt câștigătoare, pentru că învață să dezvolte o aplicație, învață cum să facă un plan de business, cum să creeze un pitch, cum să lucreze în echipă. 

 

Q: Cum ai ajuns în postura de mentor?

Suntem mai mult de 30 de mentori de la Adobe, iar Adobe e sponsor Technovation în România. Am primit un mail de la niște colegi extrem de implicați în activități de voluntariat, care se ocupă de organizarea și coordonarea mentorilor, întrebând dacă sunt voluntari dispuși să ajute. Nici 5 secunde nu au trecut de la primirea emailului, că a și apărut managera mea, știind că mă interesează astfel de activități, să mă întrebe dacă am văzut mailul și să îmi spună că ea se înscrie – “ne înscriem împreună? ?E ușor să te implici dacă ai oameni așa de implicați lângă tine. 

 

Q: Ne poți spune pe scurt ce fel de proiecte dezvoltă echipele mentorate de tine?

O echipă dezvoltă o aplicație numită teen-a-bout, un chatbot ? care să ajute adolescenții când au întrebări pe care nu le pot discuta cu adulții din viața lor (spre exemplu, bullying, probleme de încredere). Adolescenții sunt prinși între nevoia asta de independență și cea de a fi informat și a crește, iar acest robotel e acolo să ajute atunci când nu pot cere sfatul unui adult din viața lor. O altă echipă dezvoltă o aplicație care să încurajeze oamenii să facă sport, în acest caz înot. Au făcut un proof of concept pentru o aplicație care să se conecteze la echipamentul de înot, și să arate informații despre activitatea de înot, ca să se poată îmbunătăți. ?

 

Q: Ce îți place cel mai mult la această activitate? Ce ți se pare cel mai provocator?

După cum ai observat, eu mă implic mai mult în activități de voluntariat pentru încurajarea fetelor în domeniul STEM, sau pentru promovarea învățării. Ce îmi place la această activitate e că simt că influențez un pic zonele acestea în care eu cred că mai avem de lucru foarte mult. Provocator e să te adaptezi la diferite echipe și tipuri de activități. 

 

Q: Știu că Technovation Girls e aproape de final și cu siguranță participantele au învățat multe lucruri de la tine. Însă ce ai învățat sau ce ai descoperit tu despre tine pe durata acestui proiect?

De multe ori partea asta de mentoring nu are legătură cu explicat sau predat lucruri. Nu e chiar ca la școală unde ai o materie fixă de predat și chiar dispui de materiale auxiliare pentru predat. De multe ori nici nu știi subiectul, pentru că e vorba de diverse aplicații pe care poate nu le-ai atins până atunci, cum ar fi MIT App Inventor sau Thunkable. Dar înveți cu echipa, și încerci să ajuți echipa să își păstreze concentrarea pe ceea ce vor să obțină. Eu despre mine acum am descoperit că-mi place să lucrez cu copii mai mici. Până acum mă implicasem în activități pentru oameni de vârsta mea, sau de nivel de facultate, și am fost un pic scoasă din zona mea de confort acum cu Technovation Girls. 

 

Q: Care a fost cel mai surprinzător lucru pe care l-ai învățat din postura de mentor?

Destul de multe, în diferite ocazii de mentorat. De exemplu, ca mentor pentru o competiție de inovare în care se puteau înscrie toți angajații companiei, am învățat că cei seniori se distrează învățând câteodată mult mai mult decât cei de vârsta mea.  În proiectul curent, am învățat că nu ești niciodată prea mic să faci o aplicație (de exemplu, o echipă de la Technovation e formată din fete din clasa a 4-a).  Și că viitorul sună bine. Fetele de la Technovation m-au impresionat, sunt inventive, creative, chiar pot să facă orice, și cu zâmbetul pe buze. 

 

Q: În afară de Technovation Girls, ai mai luat parte la alte activități de voluntariat? Dacă da, care și ce rol ai avut?

La fostul loc de munca am fost organizator și coach pentru o competiție foarte făină care se ține anual, se numește Innovator Challenge. Am mai fost mentor în programul de mentorship global. Cu ACM-W (organizația globală de Association for Computing Machinery, subdivizia pentru femei în tech), am ajutat la organizarea unei conferințe anuale, care se numește WomENcourage, și promovează fetele și femeile din zona de calculatoare / informatică.    

 

Q: WomENcourage: ce ne poți dezvălui despre această conferință? Un mic teaser pentru cei care nu au participat niciodată.

WomENcourage este o conferință internațională sprijinită de ACM care are loc în fiecare an în altă țară din Europa – de exemplu, anul trecut a avut loc în Italia. Pot să participe fete de la liceu până la nivel de postdoctorat și au ocazia să prezinte cercetarea pe care au lucrat în ultimul timp. Bineînțeles, scopul acestei conferințe este networkingul, iar participanții pot să asiste la panel-uri și prezentări despre leadership și să fie inspirați de parcursul academic al altor oameni. Nu în ultimul rând, comunitatea din cadrul conferinței vine în ajutorul participantelor, oferindu-le sfaturi, ascultând provocările pe care le au la momentul respectiv, cu scopul de a le ajuta în cariera lor, legat de un proiect la care lucrează, poate despre o problemă din interior – depinde ce nevoi are fiecare. ?‍?

 

Q: Cum este voluntariatul văzut în Adobe?

Adobe promovează foarte mult implicarea în comunitate – e parte din cultura companiei. Am foarte mulți colegi implicați în activități de voluntariat. Două exemple curente sunt Alexandru Funduianu, unul din inițiatorii unui proiect care constă în fabricarea de viziere pentru medici, și Dianina Andrei, voluntar în cadrul unei organizații care se ocupă cu livrarea pachetelor alimentare la domiciliul persoanelor în vârstă sau care nu se pot deplasa.  Adobe e una dintre puținele companii care încearcă să recompenseze voluntariatul prin donații către o organizație aleasă de tine pentru fiecare oră de voluntariat. În plus, pentru fiecare donație pe care o faci din buzunarul tău ca angajat Adobe pentru o cauză la care ții, Adobe donează aceeași sumă. Ești încurajat astfel să te implici în comunitate și să faci ceva bun pentru cei de lângă tine. 

 

Q: Cum îți administrezi timpul pentru a îmbina și task-urile de la job, și a-ți îndeplini și îndatoririle în calitate de mentor? 

După cum am menționat, am foarte mulți colegi la Adobe care sunt extrem de implicați – mă întreb cum își manageriază ei timpul în aceste condiții. Despre mine, e destul de ușor să găsesc timp, renunț uneori la o oră de citit sau uitat la seriale. ? Sper să ajungem în momentul în care, ca societate să realizăm că nu e așa greu (din contră, e destul de ușor) să-ți dedici timpul pentru comunitate, pentru o cauză în care crezi. În plus, Adobe promovează foarte mult voluntariatul și implicarea în comunitate, după cum am descris anterior, deci dacă aș avea nevoie să aloc câteva ore în timpul jobului ar fi perfect acceptat. ?

 

Let’s sum it up

Last question: Uitându-te înapoi la tot ce ai făcut până acum, ai avut vreun moment în care să te simți copleșită de tot ce aveai de făcut? Dacă da, cum ai reușit să treci peste și ce sfat ai da celor care mereu se simt cu lista de todo infinită?

Cred ca toți am avut momente din acestea, dacă nu am avut înseamnă că am putea să ne implicăm mai mult. ? Am observat că pur și simplu centralizarea și prioritizarea todo-urilor ajută, și te simți bine când poți să tai din lista pentru că le-ai terminat. În plus, pentru lucrurile care au nevoie de concentrare (e.g., rezolvarea unei probleme sau un task mai complicat), e important să îți dai timp câteva ore să lucrezi doar la acel task, fără întreruperi, și fără sărit între taskuri. Mă refer la așa numitul deepwork.

 

Last last question: Ce sfat ți-ai da ție însăți la început de drum?

E ok să spui nu știu, cel mai important e să fii deschis să înveți și să încerci lucruri noi. ? Sau mai pe înțelesul meu, funcția pe care vrei sa o optimizezi e cantitatea de lucruri pe care le știi, sau pe care știi să le faci. Modul în care te văd alți oameni, dacă ești primul, ultimul sau la mijloc, dacă ți se pare că tu trebuie să muncești un pic mai mult decât alții, toate astea sunt irelevante, de multe ori nu sunt adevăruri, sunt doar povești pe care ți le spui tu însăți. 

 

Gânduri de încheiere

Cu ce ar trebui să rămânem  din această poveste este că niciodată nu ești prea mic (sau prea mare) să înveți ceva nou și să contribui la dezvoltarea altcuiva. Când am vorbit prima oară cu Georgiana, cel mai tare m-a impresionat faptul că mentorează echipe de fete din liceu și școala generală în cadrul unei competiții. În cercul meu de voluntari, am rămas cu impresia că aceste activități sunt desfășurate de către studenți majoritar, mai rar de către angajați full-time. Însă discutând, am început să realizez cât de implicați sunt Georgiana și colegii ei în activități pro bono care au ca scop dezvoltarea comunității din care fac parte. Am fost plăcut surprinsă să aflu despre oameni minunați, care își dedică timpul și resursele pentru a aduce o schimbare acolo unde este cel mai mare nevoie.

Fără îndoială, parcursul academic și profesional al Georgianei dovedesc multă ambiție, muncă, devotament pentru țelurile propuse, dar și pasiune necontenită pentru știință și tehnologie. Indiferent de circumstanțe, Georgiana s-a implicat în diverse activități, lăsând impact asupra comunității STEM, iar eu una de-abia aștept să aflu ce realizări va avea în viitor și cum va continua să inspire următoarea generație! 

Articolul este dezvoltat în parteneriat cu Adobe România. Dacă ți-a super plăcut articol acesta și vrei să ne spui cum te-a inspirat, dă-ne de veste pe hello@codette.ro sau pe pagina noastră de Facebook. Ne auzim cât de curând cu un nou articol, iar până atunci, stay safe și poate arunci un ochi pe unul dintre următoarele articole:

 

 

Spread the love