Viața de trainer sau instructor, este una plină de creativitate și idei crețe. Cum vorbim de vârste mai mici, doza de inovație crește. Și acum îmi amintesc cum cei mici te pun în ipostaze în care și cele mai simple concepte sunt abstractizate în cazuri din viața de zi cu zi.

Laura este studentă în anul 4 la Facultatea de Inginerie Mecanică și Mecatronică, Universitatea Politehnica din București, la specializarea Mecatronică și are un part-time de aproximativ un an la Logiscool. Lucrează cu copiii cu vârstele între 7 și 14 ani și cochetează cu programarea de vreo 2 ani. Laura ne povestește care a fost parcursul ei în echipa Logiscool și cum este viața de trainer.

Trainer sau …

 

 

Meseriile viitorului îi îndeamnă pe părinți să se gândească cât mai repede la pregătirea celor mici astfel că aceștia urmează de mici cursuri pe tehnologie. Laura a început să fie trainer la recomandarea unui coleg.

Un coleg de la facultate mi-a recomandat să vin la Logiscool cu el. Am venit și de atunci am rămas, căci mi-a plăcut foarte mult atmosfera. A fost o slujbă potrivită pentru mine pentru că mai lucrasem cu copii, deși nu în programare. A fost ceva destul de inedit, dar o provocare frumoasă, care m-a făcut să îmi depășesc limitele.

Deși nu avea pregătire în zona programării, ea și-a depășit limitele. Zona de învățare este nelimitată. Laura recunoaște că a mai întâlnit o serie de dificultăți pe parcurs și uite cum le-a depășit.

Dificultățile țin de situații la care nu mă așteptam și care apar deseori în orice domeniu de lucru, până la urmă. Cred că în situația în care se lucrează cu copii e puțin mai dificil să le rezolvăm atât de bine cum ar trebui, căci e nevoie de mult tact și de multă imaginație. În opinia mea, cele mai dificile sunt momentele în care copiii nu se înțeleg între ei, căci instructorul trebuie să fie cât mai imparțial.

Ca în orice grup, se întâmplă ca unii copii să facă din greșeală ceva care să deranjeze pe ceilalți. Spre exemplu, am avut într-o grupă un băiețel care repeta ce comenzi trebuia să folosească în program, fără să realizeze, în timp ce lucra. Alt băiețel i-a cerut să fie silențios și de aici a pornit instantaneu o ceartă, în care s-au implicat repede și alții. Pentru cei mai micuți, e dificil să realizeze cât de aspru este felul în care spun ceva și ce efect ar putea avea o remarcă asupra altuia. În situațiile de genul acesta (inclusiv cea de care am zis), încerc să îl fac pe fiecare să înțeleagă punctul de vedere al celuilalt. De cele mai multe ori, faptul că se simt ascultați (și, eventual, o scurtă pauză în care să se liniștească puțin) este suficient să îi facă să revină la normal.

Cursurile de programare, sau pe zona de tehnologie sunt structurate. Fiecare lecție are propriul plan. De multe ori aceste cursuri se întâmplă seara, după after-school.

La Logiscool, planurile de lecție sunt gata făcute, astfel că este ușor și pentru un instructor nou să predea. Cea mai importantă este viziunea fiecăruia, felul în care instructorul face jocul cât mai distractiv, chiar și în momentele în care copiii sunt obosiți.

Personal, nu planific cu exactitate cum o să țin lecția, cum să o prezint. Se poate întâmpla ca o grupă care e, în general, liniștită să fie agitată, așa că stilul meu trebuie să se adapteze instant, în funcție de ce văd în clasă. Ca regulă generală, le arăt întâi jocul terminat, ca să știe la ce să se aștepte și să înceapă să se gândească la cum să îl creeze. Apoi vorbim puțin pe baza lui și ne apucăm de lucru. În unele lecții programăm fiecare personaj pe rând, la altele lucrăm câte puțin la fiecare, apoi revenim, în funcție de dificultatea jocului și de cum cred că ar înțelege ei cel mai bine principiile și logica din spate.

La Logiscool încercăm să îi facem să fie cât mai independenți, așa să cei care termină mai repede o anumită parte a programului sunt încurajați să îi ajute pe care care mai au dificultăți (cu permisiunea celor din urmă, bineînțeles), ca să nu avem jumatate de grupă fără ocupație și o altă jumătate stresată că nu a reușit să termine la timp.

Știm cu toții că cei mici sunt inventivi și mereu cu ceva idei crețe la pachet. Consideri că ai învățat lucruri de la cursanții tăi?

Bineînțeles! Eu nu mă joc jocuri video, așa că tot ce știu acum în legătură cu cele mai noi jocuri este de la ei. Am avut, printre alții, și un băiețel pasionat de geologie, care povestea uneori la cursuri despre diverse minerale – a fost chiar ceva la care nu m-aș fi așteptat.

La un curs cu cei mici, trebuie să ai analogiile la tine. Care este cea mai funny analogie pe care ai folosit-o pentru a ajuta un cursant să înțeleagă un concept abstract?

O să povestesc analogia care cred că a prins cel mai bine și pe care copiii o consideră cea mai distractivă. Când a trebuit să explic ce sunt variabilele locale și globale, am spus că, dacă avem o prăjitură în bucătărie, oricine poate să mănânce din ea (variabilă globală). Dacă o ținem la noi în cameră, numai noi avem voie să ne atingem de ea (variabilă locală).

 

Relația cu părinții

Părinții sunt mereu aproape și au așteptări precise de la fiecare activitate.

Depinde de la părinte la părinte. Unii din ei vor doar ca fiii și fiicele lor să se distreze, alții se așteptă să folosească constructiv pasiunea pentru calculatoare și jocuri. Noi încercăm să le îmbinăm pe ambele – distracția cu învățatul.

Există o categorie de persoane care consideră că părinții care optează pentru un astfel de curs își forțează copii. Mesajul tău pentru ei …

Este foarte ușor de văzut când un copil este entuziasmat, chiar și pentru cei mai timizi. Învață ușor, povestesc cu încântare despre proiecte, li se aprind ochii. În momentul în care se văd semnele acestea, e clar că părinții nu i-au forțat să vină. Într-o perioadă în care jocurile video sunt atât de populare și în care oricine umblă pe internet, mult mai mulți copii decât s-ar crede vor cu adevărat să vadă ce e în spatele jocului lor preferat.

 

 

Există posibilitatea de a interacționa și cu copii ce nu își doresc să exploreze domeniul încă. Modalitatea de a transmite acest mesaj către părinți poate fi dificilă.

Se întâmplă, da. De multe ori e din cauză că, la vârsta aceea, copiii nu își dau seama ce anume vor și la ce să se aștepte. Uneori se întâmplă să le placă oricum, alteori se simte că nu mai sunt entuziasmați. Când ne dăm seama că nu vor să fie la cursuri, avem o discuție și cu ei, și cu părinții, apoi le recomandăm să încerce o altă activitate extrașcolară. Nu vrem să forțăm pe nimeni să facă programare dacă nu este ceea ce li se potrivește.

 

Motivația de a fi trainer

 

 

Care este drive-ul tău de a fi trainer pentru categoria aceasta de vârstă?

Fiecare grupă de vârstă are particularitățile și avantajele ei și este nevoie de un anumit stil pentru a satisface cerințele fiecăreia. Pentru mine, cred că lucrul cu copii mai mici pur și simplu se potrivește mai bine. Sunt mai deschiși, spun sincer când le place ceva și când nu, vin cu multe idei ieșite din comun când e vorba de jocuri – dar, bineînțeles, nu sunt toți așa. E important să le descoperim personalitățile și să ne purtăm în consecință, lucru care e vital mai ales pentru cei mici. La vârste de sub, să zicem, 12 ani, sunt ușor impresionabili și un mod nepotrivit de predare poate să le afecteze percepția asupra programării pentru o perioadă îndelungată de timp sau chiar pentru totdeauna. Într-un fel, poate tocmai provocarea aceasta face lucrul cu ei foarte satisfăcător, când se văd rezultate bune.

Laura nu știe încă dacă această ocupație o să fie pentru ea cu normă întregă pe viitor, dar “mă bucur de fiecare moment pe care îl petrec cu copiii și cu echipa din care fac parte”.

Am întrebat-o pe Laura care ar fi mesajul ei dacă ar vrea să recomande ocupația de trainer.

Este o ocupație frumoasă, plină de satisfacții și oferă multe oportunități de dezvoltare personală – în calitate de om, ca instructor, ca programator. Însă trebuie să fie și o conexiune între trainer și copii pentru ca mediul să fie propice învățării, trebuie să existe o înclinație spre lucrul cu copiii. Partea frumoasă e că, uneori, înclinația asta e ascunsă și nu știi până nu încerci dacă există sau nu.

Logiscool este o școală de programare pentru elevi cu vârstele între 7 – 17 ani. Aceasta se află și pe lista noastră de academii de programare prezenta aici. Au o serie de cursuri bazate pe programare și robotică. Dacă îți place viața de trainer, dă-le de veste.