Ne imaginăm munca în zona STEM orientată pe depășirea provocărilor de tip științific sau tehnic, dar odată ajunși într-un rol de angajat ne dăm seama că locul de muncă are multe alte provocări sociale și personale pe care trebuie să le navigăm. Echipa Mental Health for Romania a realizat pentru noi un articol despre provocările pe care le întâlnim în workplace-ul modern și ce trebuie să știm pentru a ne proteja de acestea.
Locul de muncă din 2021 este foarte diferit de cel de care își amintesc părinții noștri sau de cel despre care auzeam noi de la rude în copilărie. Este modern, dinamic, cu provocări diverse, oportunități care necesită mai mult timp decât avem de oferit și care, în funcție de cât îi permitem, începe să își facă loc puțin câte puțin în viața noastră personală (acea parte a vieții noastre care s-ar presupune că e protejată de cerințele muncii și de așteptările superiorilor, colaboratorilor, colegilor). Pe lângă schimbările locului de muncă modern, ritmul vieții noastre este, de asemenea, diferit. Sunt mult mai multe lucruri de făcut în timpul liber (dacă ne gândim la perioada care a precedat pandemia), distanțe mai lungi de parcurs, iar per total noi, ca oameni, ne găsim în ipostaza în care începem să îndeplinim cât mai multe roluri. Suntem angajați, voluntari, prieteni, parteneri romantici, copii, nepoți, călători, autodidacți, oameni cu pretenții de a avea hobby-uri numeroase și diverse, iar dacă ne mai gândim puțin sigur ne mai vine ceva de adăugat la listă.
Pe lângă asta, ne găsim în ipostaza în care identitatea noastră este tot mai legată de locul nostru de muncă și de rolul nostru profesional. Opțiunile sunt fără sfârșit, dar resursele noastre sunt finite. La asta adăugăm pandemia, care a contribuit la accelerarea locului de muncă digitalizat – suntem mereu la un video call distanță, casa noastră s-a transformat în loc de muncă și loc de odihnă (o suprapunere care uneori o face să nu îndeplinească cu succes niciuna dintre ipostaze), iar grijile legate de sănătate sau de distanța față de cei dragi se adaugă la factorii de stres pe care îi aveam deja. Nu putem continua într-un ritm atât de alert fără să ne încărcăm la rândul nostru.
În acest context în care ritmul nostru de muncă și de viață este deosebit de dinamic, pauzele sunt puține, iar granițele dintre viața profesională și cea personală sunt tot mai blurate, este important să ne familiarizăm cu noțiuni despre stres, productivitate și burnout. Nu pentru a ne simți mai copleșiți decât suntem, ci pentru a învăța cum să le gestionăm și, mai mult, să ne dăm seama că nu suntem singuri în experiențele noastre. Deși mulți ne tragem energie, satisfacție și ne atribuim cel puțin o parte a identității cu rolurile pe care le îndeplinim pe plan profesional, este important să discutăm și despre părțile mai puțin frumoase, cele care uneori nu se văd de realizările noastre, de laudele colegilor, de faptul că bifăm oportunitate după oportunitate, că lucrăm la compania visurilor noastre sau că ne permitem să ducem traiul pe care ni l-am dorit mult timp. Conștientizând aceste lucruri, nu înseamnă ca nu suntem recunoscători pentru ceea ce avem, nu înseamnă că suntem slabi. De fapt, pozitivitatea toxică, adică ideea că trebuie să privim lucrurile într-un mod pozitiv tot timpul, ignorând emoțiile negative care ne încearcă, începe să fie recunoscută ca fiind un fenomen negativ, poate chiar dăunător. Nu trebuie să fim mereu pozitivi. Nu trebuie să ne gândim mereu că putea fi mai rău. Este normal să experimentăm emoții diverse.
Și ce este stresul acesta de care tot vorbim?
Când vorbim de stres, ne referim cel mai adesea la stresul acut, adică acea formă de stres care apare ca reacție la un factor de stres (care de obicei e nou, neprevăzut și perceput ca o potențială amenințare). Reacția de stres este normală și sănătoasă, fiindcă la nivel biologic ne pregătește pentru a face față situației respective: respirația devine mai accelerată, ritmul cardiac crește, devenim mai alerți la stimuli pe care înainte poate nici nu îi observam, și toate acestea pentru a fi pregătiți să răspundem cât mai prompt pericolului iminent. Pe vremea când eram vânători-culegători, acest pericol putea să fie un animal gata să ne atace. Astăzi, stresul acut poate să fie faptul că suntem blocați în trafic și suntem în pericol de a întârzia la o întâlnire importantă sau un discurs pe care urmează să îl ținem în fața unei audiențe mari.
Cu toate acestea, stresul poate să fie și cronic, în cazul în care suntem expuși la acești factori de stres pe termen lung. Creierul nostru ajunge să fie mereu în stare de alertă, iar de aici intervin problemele, fiindcă nu suntem programați pentru a susține un nivel înalt de stres pe termen lung. De fapt, există un domeniu întreg de cercetare care studiază legătura dintre stresul cronic și tulburările de sănătate mintală. Deși legătura nu este atât de simplă și mecanismele exacte rămân necunoscute, factorii de stres psihosociali (de exemplu, un volum de muncă mare, lipsă de sprijin și apreciere, incertitudine, relații dificile la locul de muncă, izolare) sunt recunoscuți ca fiind niște factori importanți în dezvoltarea tulburărilor psihice. În acest domeniu de cercetare, s-a arătat că nivelul de inflamație din corpul nostru este exacerbat de factorii de stres și că acesta ar putea fi un potențial mecanism care mediază legătura dintre stres și tulburările psihice. Într-un studiu care investiga efectul unui agent antiinflamator comparat cu placebo într-un grup de persoane cu depresie rezistentă la tratament, cercetătorii au descoperit că grupul care avea un nivel mai ridicat al unui marker al inflamației periferal (adesea obținut din sânge, adică nu este o măsură directă a inflamației la nivelul creierului) la baseline a observat o reducere a simptomelor depresive (acest studiu poate fi accesat gratuit aici: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4015348/).
Cauzele stresului cronic sunt multiple, așa cum am exemplificat mai sus, iar acesta pare să fie implicat în apariția anumitor tulburări de sănătate mintală (de exemplu, depresie https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2923056/ și schizofrenie https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4081598/), deși mecanismele exacte rămân subiectul cercetărilor viitoare. Ce se întâmplă, însă, când suntem supuși unui nivel înalt de stres la locul de muncă pe termen lung? Ei bine, devenim candidați ideali pentru burnout. Burnoutul este un fenomen care a fost descris pentru prima dată în anul 1974 în Statele Unite ale Americii ca fiind un sindrom psihologic determinat de expunerea continuă la factori de stres la locul de muncă. De atunci, fenomenul burnout a intrat în atenția cercetătorilor și clinicienilor din cauza prevalenței lui ridicate în societatea modernă. Este caracterizat de trei elemente:
- Lipsa de energie sau epuizare
- Distanțare față de locul de muncă sau sentimente negative, de cinism față de locul de muncă și ceea ce prespune el
- Eficacitate profesională scăzută
Cine poate să fie afectat de burnout?
Inițial, burnoutul a fost identificat în cadrul profesiilor care implică oferirea de servicii de îngrijire, cum sunt profesiile medicale. Cu toate acestea, acum știm că oricine poate să fie afectat de burnout, indiferent de profesie. Ba chiar mai mult, fenomenul burnout a început să fie documentat și în cadrul părinților sau persoanelor care au responsabilitatea de a îngriji persoane dependente.
Stres ocupațional, da, dar care sunt cauzele exacte ale burnoutului?
Așa cum probabil intuiți, sunt mulți factori care pot juca un rol în apariția și menținerea burnoutului, de la factori personali la cei ocupaționali. În ceea ce privește vârsta, nu este încă universal acceptat dacă aceasta este corelată cu apariția burnoutului. Unele studii au arătat că angajații tineri au un risc crescut, pe când altele au raportat opusul. Un lucru este destul de sigur, însă – burnoutul apare atunci când nu avem strategiile necesare pentru a gestiona stresul ocupațional, fie din lipsă de experiență, cum ar putea fi în rândul tinerilor, sau poate din cauza schimbărilor suferite de locul de muncă modern, cum am discutat în deschiderea articolului. De asemenea, unii dintre noi pot să fie mai susceptibili la burnout prin prisma trăsăturilor noastre de personalitate – cât de organizați sau deschiși la schimbare suntem și cum ne folosim resursele pentru a gestiona factorii de stres ocupaționali. Pe lângă factorii personali, factorii ocupaționali sunt considerați ca fiind foarte importanți în fenomenul burnout. Lipsa autonomiei angajaților, ambiguitatea responsabilităților pe care trebuie să le îndeplinim, volumul mare de sarcini care trebuie îndeplinite, un număr de angajați mic (disproporțional cu volumul de muncă) și lipsa sprijinului din partea angajatorului sau colegilor sunt doar o parte din factorii care pot favoriza burnoutul. Este de menționat că pandemia nu a ajutat întocmai, astfel încât rolurile noastre au devenit uneori mai neclare sau poate ne-am supraîncărcat cu sarcini pentru a demonstra că locul nostru este aici. De fapt, burnoutul este în floare atunci când apare un dezechilibru între așteptările și idealurile noastre ca angajați și cerințele rolului nostru.
Probleme în măsurarea burnoutului
Este important să punctăm că fenomenul burnout nu este un diagnostic medical. Acesta nu apare în Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5), manualul publicat de Societatea Psihologică Americană, dar va fi menționat în Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD-11) care va apărea în ianuarie 2022. El aparea și în ediția anterioară (ICD-10), dar era definit ca o stare de epuizare și nu avea o definiție concretă. Clasificarea lui oficială este un lucru îmbucurător, pentru că gestionarea și tratarea lui depind de modul în care este definit. Deși este un pas înainte, definiția burnoutului rămâne subiect de dezbatere. De exemplu, Organizația Mondială a Sănătății a clarificat că burnoutul este un fenomen ocupațional și că nu ar trebui diagnosticat în afara contextului profesional, deși noi știm că el poate aparea și în cadrul rolurilor care presupun îngrijirea dependenților (părinți, de exemplu). Dacă vreți să citiți mai multe despre problemele în măsurarea burnoutului și de ce este incert dacă acesta poate fi considerat un sindrom de sine stătător, puteți să o faceți aici: https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpubh.2015.00158/full#B6. Pentru simplicitate, însă, în acest articol noi vom considera fenomenul burnout ca fiind un fenomen ocupațional distinct.
Bazat pe ceea ce știm până acum, fenomenul burnout este distinct de depresie. Deși au în comun strea de spirit negativă, epuizarea și performanța scăzută, un aspect cheie care le diferențiază este faptul că burnoutul este, în mare, un fenomen ocupațional. Asta înseamnă că majoritatea problemelor sunt legate de locul de muncă și nu se aplică în alte zone ale vieții, cum este în cazul depresiei. În orice caz, fenomenul burnout este asociat cu numeroase consecințe în plan psihologic, inclusiv cu simptome de depresie.
Strategii împotriva burnoutului
Strategiile împotriva burnoutului trebuie să vizeze atât individul, cât și compania în sine, dacă stăm să ne gândim că burnoutul este cel mai probabil cauzat de o interacțiune între factorii personali și cei organizaționali.
În ceea ce privește partea organizațională, este important să se lucreze activ la crearea unui mediu deschis de colaborare, să se investească în dezvoltarea personală și profesională a angajaților și să se stabilească strategii clare de muncă, astfel încât targeturile companiei și rolurile noastre să fie bine definite. Pe lângă aceste lucruri, este esențial ca locul de muncă să faciliteze comunicarea între angajator și angajați, dar și între colegi.
Referindu-ne la partea individuală, sunt două tipuri de strategii pe care vrem să le menționăm:
- Strategii la locul de muncă, în timpul zilei de lucru. Chiar dacă ziua noastră de lucru este de 8 ore, este foarte dificil să fim concentrați și productivi în tot acest timp. Astfel, sugerăm să încorporați pauze mici între task-uri, în care puteți să vă ridicați de la birou pentru puțin stretching, să ieșiți la o plimbare scurtă sau pur simplu să schimbați task-ul la care lucrați cu unul mai ușor dacă observați că deja sunteți obosit și vă este foarte greu să vă concentrați.
- Strategii în afara muncii, la finalul zilei și în weekenduri. Acestea sunt lucruri pe care le putem face în afara muncii astfel încât să ne relaxăm, să facem lucruri care ne fac plăcere și care nu au o legătură directă cu munca noastră de zi cu zi. Un studiu recomandă patru categorii de lucruri pe care le putem face în afara muncii pentru a ne recupera și relaxa după muncă (studiul poate fi accesat aici: https://psycnet.apa.org/record/2014-21961-001):
-
- Să ne detașăm, adică spus simplu, să încercăm să facem activități care nu implică să ne gândim la muncă
-
- Să ne relaxăm, iar aici intră orice lucru care ne face plăcere, de la vizionatul unui serial la plimbări în aer liber (sau puteți să nu faceți nimic!)
-
- Să încercăm să învățăm ceva nou care nu are legătură cu munca, cum ar fi să învățăm o limbă străină sau să ne găsim un hobby
-
- Să ne simțim în control asupra timpului nostru, adică să fim în postura în care să ne alegem noi cum ne petrecem timpul
Când ne gândim la hobby-uri sau la pauze, mulți ne temem că acest lucru ne ia din timpul de muncă și deci ne pot face să devenim mai puțin productivi. Cu toate acestea, studiile de cercetare arată că energia pe care ne-o luăm din activitățile făcute în afara muncii ne fac să fim mai productivi la muncă (citiți un rezumat aici: https://psycnet.apa.org/record/2019-20611-001). Scopul nu este să bifați cât mai multe lucruri în afara muncii, ci ca acele lucruri pe care le faceți să vă facă plăcere și să vă dea energie. Facând aceste lucruri, suntem mult mai bine echipați să prevenim apariția burnoutului pe termen lung.
Dacă aceste lucruri nu vă ajută, avem opțiunea de a apela la intervenții psihoterapeutice sau de consiliere, unde putem să învățăm strategii de gestionare a timpului, regulare emoțională, tehnici de relaxare, abilități de comunicare și de restructurare a convingerilor pe care le avem. Nu uitați că nu este niciodată prea devreme pentru a apela la ajutor profesionist.
Dacă vreți să aflați mai multe despre sănătatea mintală puteți să urmăriți echipa Mental Health for Romania pe Facebook, Instagram sau le puteți asculta podcasturile.