Protagonista Beautiful Engineering 4 (BeEng 4) este Giorgiana sau, mai pe scurt, Gege. Dacă ar fi să v-o arăt pe Gege strict așa cum o văd eu, cred că ați fi văzut, printre aceste rânduri, o super-eroină cu pelerină, fulgere și foc în priviri și telechinezie la pachet. Și uite așa am fi spart primul statement BeEng: “Femeile inginer nu sunt unicorni mitici, ci oameni ca și noi, cu temeri, imperfecțiuni, eșecuri”. Tocmai de asta am lăsat-o pe ea să mi se dezvăluie într-un interviu luuung și pe care o să se sprijine povestea de azi.
Pentru început am vrut să ajungem la rădăcini, să vedem din ce pământ a crescut ființa asta de un verde neobosit. Așa am dat peste un cuvânt cheie relevant: “copilărie” – perioada aia cuprinsă în ceață (de cele mai multe ori) dar care ne dă (poate) cele mai importante indicii despre cine suntem noi cei din prezent. Și în felul acesta am aflat câteva lucruri relevante pentru cine este Gege astăzi:
Am învățat încă de mică cât de important este să-i respecți pe cei din jur și să fii mulțumit cu ceea ce ai, dar totodată să lupți pentru ceea ce-ți dorești.
Afilierea la zona tehnică nu pare deloc întâmplătoare după ce auzim cât de fascinată a putut să fie încă din primii ani de viață de oricine se “juca” cu numere sau echipamente electronice înaintea ochilor săi de copil curios și fără frica de a întreba:
Am avut parte de oameni iubitori care și-au pus mintea cu mine și au încercat să-mi răspundă și la cele mai aiurite întrebări, dându-mi încredere să întreb și să învăț în fiecare moment. Eram fascinată de unchiul meu când depana diverse aparate în casă și mirosul de sacâz de multe ori mă făcea să mă duc grămadă pe el să-mi spună ce face el acolo. De multe ori, mătușa mea nu avea loc de mine când lucra la calculator, contabilă fiind avea multe cifre și încercam eu cu mintea mea de copil să înțeleg ce se întâmplă cu toate conturile, dar mă și minuna cutia plină de culori.
În zona de teaching/training tehnic, Gege e superstar, și pot să spun asta din propriile observații. Puțini sunt, la noi, aceia care cu adevărat fac din pasiune treaba cu predatul, iar eu dacă aș putea aș clona-o pe fata asta despre care vorbim azi și aș așeza-o la catedra fiecărei clase din țărișoară. Iar atunci catedra probabil că nu ar mai fi nici ea ce a fost odată. Indicii în acest sens găsim, așa cum am putut să constat eu și așa cum, probabil, ne-ar spune și domnul Murphy dacă l-am pune să ghicească: “unde m-aș fi așteptat cel mai puțin”:
Adoram jocurile de tip ‘cât e ceasul, împărate’, ‘flori, fete și băieți’, jocuri ce presupuneau interacțiune cu oamenii din jur.
[…] păpușile mele mergeau la școală, luau note mari și erau smart. Nu arătau doar bine :))
Lăsând un pic deoparte prezentul, când Gege este de partea cealaltă a catedrei, am vrut să o cunosc pe ea în “varianta highschool”. Știți voi.. perioada aia când suntem atât de naivi încât să lăsăm popularitatea pentru motive arbitrare, uneori superficiale, să facă legea. Mă întrebam dacă o persoană așa plină de substanță precum este Gege a reușit să fie excepția de la regula stereotipică ce aduce trofeul popularității celor mai mulți elevi de liceu.
Am început prin a afla de conștiinciozitatea ei, care cu siguranță nu o recomandă pentru rolul de copil popular, așa cum apare el în manualele cu stereotipuri (presupunând că așa ceva există). Astfel, un bilanț al materiilor cruciale pentru ea în perioada liceului pare să sune cam așa:
Am fost la olimpiadă la chimie, biologie, matematică și tot liceul am fost chinuită de fizică. Poate nu a fost cel mai bun traseu al meu pentru fizică, dar cu ajutorul unui om minunat, în clasa a 12-a am realizat că fizica e chiar fun.
Cu toate acestea, cu specia “șoarece de bibliotecă” nu pare a se fi identificat în perioada liceului. Și totuși.. o țin “pe a mea” cu popularitatea…
În generală, la început, am fost asimilată ca fiind o persoană care învață și colegii au avut un soi de reticența față de mine. Cu ceva implicare, le-am câștigat încrederea și i-am reprezentat în toți cei 4 ani. La liceu nu am mai simțit asta. Eram persoana timidă, care nu lăsa multe persoane să intre în grații până când nu era sigură că este ‘safe’. Am încercat să ies din zona de confort… Nesiguranța nu îmi făcea prea mult bine și am început să încerc noi activități.
Nesiguranța asta pare să fie general valabilă pentru protagonista noastră. Din fericire hazardul (cel puțin așa consideră ea) a făcut să primească votul de încredere al celor din jur. Așa se face că ea a fost nominalizată și aleasă drept președinte al Consiliului Local al Tinerilor, lucru care…
…m-a adus mai aproape de toate acțiunile și activitățile realizate în cadrul asociațiilor râmnicene. Am participat la schimburi europene de tineri, inițiative locale și am dat din mâini cât am putut.
Cu toate acestea, revenind la curiozitățile mele despre popularitate și liceeni…
Nu consider că eram populară și mereu am asimilat relațiile din cadrul activităților și nevoia de a cunoaște persoanele din liceu ca fiind un task, tocmai pentru a găsi activități și să am puterea să ajung la fiecare persoană. Să existe șansa să pot să reprezint fiecare omuleț.
Strategia asta (o numesc eu așa, căci Gege nu cred că-și planifică viața ca pe un joc de Catan, ci mai degrabă merge pe intuiție) cu siguranță a funcționat dacă ne uităm la “omuleții” din jurul Gege-țicii dintre rândurile acestea. Mai mult decât atât, datul din coate pentru Gege a fost mai ceva ca basket-ul pentru unii copii – a ajutat-o să crească, să se ridice din propriile resurse și să creeze și mai multe resurse cu care să-și hrănească personalitatea bogată de care ne bucurăm astăzi.
Uite așa am ajuns de la omul plin de timiditate să fiu mai dezinvoltă. La rădăcini încă am acea pudoare, numai că prin toate nebuniile făcute s-a cizelat. Recunosc însă și că am momente când prefer să fiu în cochilia mea, un soi de ‘me time’.
Și a venit și vremea deciziilor importante. Noi știm ce facultate a ales să urmeze Gege, dar oare de ce tocmai Universitatea Politehnică din București (la care ne vom referi ca UPB, sau, mai prietenește, Poli), iar mai precis, facultatea de Automatică și Calculatoare (ACS) de aici? Ei bine, se pare că decizia asta a fost ca o minge îndreptându-se de fiecare dată spre alt “înainte” în funcție de piciorul care o împingea. Pasiunea pentru chimie purta mingea deciziei spre terenul medicinei. Apoi era și zona de training/teaching pe unde mai ajungea mingea asta. Și pe urmă.. Cum spune Gege:
…mai era această misterioasă cale – inginerie.
Iar pe această cale a ajuns eroina noastră, cu puțin ajutor și argumente din partea lui Cosmin – coleg de bancă,
zeu într-ale algoritmicii
și care:
M-a motivat să excelez și am apreciat mereu la el faptul că m-a susținut, chit că nu era 100% de acord cu mine. El mi-a dat un imbold să mă interesez de ce presupunea Facultatea de Automatică și Calculatoare.
La urma-urmei, alegerea a fost una firească din moment ce…
Adoram tehnologia și nu mă descurcat deloc prost nici la algoritmica din liceu și a fost singura opțiune în care am ajuns să cred. Am dat cu stângu-n dreptu’ la BAC și mi-am asumat eșecul. Acel eșec m-a făcut să mă încăpățânez să vreau să intru la ACS și asta s-a și întâmplat.
… și cu atât mai simplu a fost pentru ea pentru că…
Familia mereu m-a susținut în deciziile pe care le-am luat și am apreciat că m-au lăsat să mă ard uneori, tocmai pentru a-mi asuma faptele și să fiu conștientă de alegerile mele. Nu au fost cârcotași în familie cu privire la decizia asupra facultății, dar am întâlnit profesori care mi-au luat în derâdere alegerea și care nu aveau încredere că o să și absolv.
Și uite așa, din confortul orașului natal, înconjurată de prieteni și oameni care o cunoșteau și apreciau, unicornul nostru a atins pământul capitalei unde o nouă carte, nescrisă, se deschidea dpdv reputație. Acesta a fost momentul când Gege a ales cerneala cu care să-și scrie paginile goale. Iar culoarea asta purta nuanțele curajului, inițiativei, încăpățânării și pozitivismului:
Mi-am luat adlitteram viața-n mâini. Nu am acceptat încă de la început ca ai mei să vină cu mine. Am vrut să îmi iau camera în primire și să îmi văd de ale mele. Am renovat, am văruit, am făcut tot ce am putut ca să am un locușor al meu. Nu m-am temut niciodată de schimbare. Până la urmă, numai așa învățăm. Norocul meu este că mă adaptez repede și chiar mai repede camera de cămin a devenit acasă.
Sub acoperișul Politehnicii, o lume complet nouă se înfățișase dintr-odată înaintea ochilor lui Gege, ea conștientizând că deține puterea de a alege cum să privească noua etapă
Eu am găsit în Poli o comunitate de oameni pasionați, oportunități diverse și toate acestea au făcut ca traseul meu să fie lin. Am avut ce să învăț de la oamenii din jurul meu, începând chiar de la colegi, până la asistenți și profesori. Ce am mai aflat, este că oamenii sunt super activi, cumva au aflat că ziua e mult mai lungă și se implică activ în zona de academic, activități extra, voluntariat.
În peisajul acesta a inclus obiceiurile bune care i-au fost “în sânge” din perioada liceului: activismul și voluntariatul. Liga Studenților de la Automatică și Calculatoare a fost una dintre asociațiile care au primit-o cu brațele deschise pe Gege și unde ea a și demonstrat calități de lider ajungând vice-președinte încă din anul al doilea de facultate. Activismul nu s-a oprit aici, Gege ajungând să aducă câteva contribuții demne de amintit și la InGeAr – Laborator de Electronică Aplicată și la Brigada de Voluntari.
Și pe urmă mai era și activitatea academică unde, din nou, miss Vlăsceanu se descurca destul de bine:
Nu știu cum s-a întâmplat, dar m-am menținut printre cei care și-au făcut destul de bine treaba și mulți se uită suspect la mine când menționez că nu am nici o restanță (nu e timpul pierdut, poate fac acum la master).
Ca toate acestea să fie posibile, au existat, desigur, și sacrificii, și nevoia de a prioritiza. Pentru a răzbi în condițiile acestea:
M-am înconjurat de oameni pe care îi iubesc și pot spune că unii mi-au ajuns la suflet că îi și consider din familie.
Ceea ce pentru unii sunt “șapte ani grei până ajung în anul trei”, pentru Gege au fost câți trebuie, iar după patru ani ținea în mână diploma de inginer mult-râvnită de mulți, dar despre care ea ne vorbește foarte degajat:
A fost un soi de … confirmare a ceea ce s-a întâmplat în cei 4 ani. Nici acum nu mă simt 100% inginer și da, am de lucrat în continuare la încrederea în mine. M-a fericit că într-un fel știam și rememoram toate clipele simpatice cu ai mei colegi, ceea ce am experimentat și pot spune că sunt astăzi ceea ce sunt și datorită acestei facultăți.
Deja absolventă de vreo doi ani, am considerat-o în măsură pe Gege să întindă o mână prietenoasă sub forma unui sfat către cineva care este acum student la Poli și poate simte că nu-i este locul aici, sau poate are zeci de îndoieli sau implulsuri de a renunța:
Nu este nimic rău să renunți dacă simți că nu-ți este locul aici. Numai să fii sigur că ai evaluat din punctul tău de vedere situația. Dacă ai un sâmbure de pasiune pentru tehnologie, reevaluează! Posibil să treci prin mai multe pălării și poate chiar una dintre ele o să aibă nevoie de ce faci tu acum și aici.
Protagonista de azi are mai multe “pălării”, cum îi place ei să spună despre tot ceea ce face. Iar una pe care am zărit-o încă din conturul anilor de studenție, este aceea de voluntar. Dorința de a se implica activ, pare a fi complet explicabilă:
Mi-a rămas în cămara sufletului o lege ce patronează metodele nonformale – legea celor două picioare: când nu înveți și nici nu contribui, ia-ți cele două picioare și găsește un loc unde să înveți sau să contribui.
Tot pe zona de voluntariat, training, organizare, cu greu Gege face un top al celor mai solicitante, interesante sau de suflet evenimente la care și adus contribuția:
- IoT4Girls – organizer, trainer – a fost evenimentul în care am legat multe prietenii și este proiectul ce a facilitat lansarea Codette.
- Untold, primele două ediții – coordonator voluntari acces general – mi-au fost testate toate abilitățile la maxim.
- MOFT – a fost unul dintre evenimentele de suflet ale LSAC.
- Kings of Leon – coordonator eveniment pentru echipa de voluntari – a fost unul dintre evenimentele în care chiar a fost tare intens dpdv a tot ce a însemnat echipe si sarcini.
Cele câteva exemple de activități ne arată dinamica experiențelor prin care a trecut Gege datorită acestui drum parcurs cu “mânecile de voluntar” mereu dornice să fie suflecate și să se pună pe treabă. Desigur că uneori a fost nevoită să mai facă și sacrificii, dar, până la urmă:
Sunt suma experiențelor mele. Nu aș fi aici, probabil nu aș fi aceeași Gege dacă nu m-aș fi implicat și aș fi rămas într-o zonă neutră față de voluntariat. Îmi e imposibil să îmi imaginez alt parcurs. Nu regret traseul, poate am mai făcut greșeli, dar zic eu că am mai și învățat din ele.
Am văzut printre rândurile de față copilul, fata de liceu, studenta, domnișoara voluntar, toate aceste roluri jucate fiind de Gege. Dar cum o fi ea ca trainer, una dintre multele activități în care excelează?
Încă din liceu mă vedeam cu pălăria de trainer, numai că era puțin mai colorată în zona de non-formal. Faptul că am ajuns să fac o facultate de profil, mi-a deschis o poartă către ce presupune trainingul tehnic. Primul program în care mi-am testat skill-urile a fost Digital Kids. Am lucrat cu puști și puștoaice între 7 și 13 ani, am explorat ce aduce un sistem de operare, multimedia, introducere în programare, Scratch – programare vizuală, dezvoltare web și dezvoltare mobile. Am mai testat tot în aceeași categorie de vârstă programare și robotică la Small Academy.
O altă colaborare a fost pe un alt segment, pentru asistent undergraduate. Am cochetat cu câteva materii, precum Arhitectura Calculatoarelor, Utilizarea Sistemelor de Operare, Proiectare Logică, Proiectare cu Microprocesoare, Arhitectura Sistemelor de Calcul, Ingineria Calculatoarelor. Din fiecare colaborare am învățat câteva ceva și am realizat că îmi place să lucrez cu oameni și să testez cu drag oportunitățile ce apar.
Și apoi mai avem de trecut printr-un ultim, dar cu siguranță nu din urmă job pe care Gege-l face cu multă pasiune și despre care știm cu toții: acela de co-fondator. Codette este „fata” noastră specială, de care suntem mândre și pe care toate vrem să o creștem cât mai frumos și muncim cât putem pentru treaba asta. Însă.. dacă eu de exemplu mă simt ca o mătușă pentru Codette, ajutând-o din când în când cu temele la programare, Gege cu siguranță este mămica (una dintre mămici). Și, deși nu cred că o să ne poată spune ceva de rău despre „copilul său”, cu siguranță ea se află cel mai aproape în momentul de față de Sufletul Codettei și ne poate da informații prețioase <3
Totul a fost spontan, ce s-a întâmplat cu Codette, de la lansare până în acest moment. Iubesc ce reprezintă deoarece am reușit cumva să avem oameni buni alături și să colaborăm cu cei mai faini. Cresc o dată cu ea. Experimentez și recunosc că mă testează în multe privințe.
Eu nu sunt omul care să aibă cea mai puternică încredere în propria persoană, lucru ce uneori se vede. Codette a reușit să mai înlăture de nesiguranță și să mă pună în situații mai exotice în care punctul pe i este mai important față de fâstâceala mea.
Pentru ca lucrurile să meargă “ca pe roate” la Codette, mai sunt și nopți nedormite pentru Gege, existând multă investiție de energie și timp, aproape insesizabile din moment ce sunt făcute cu drag, mai ales că există recompense “pentru suflet”:
Eu am mai fost pe ici pe colo în turul de promovare al facultății și am avut surpriza ulterior să vină la mine o persoană și să îmi spună, poate nu-ți mai aduci aminte de mine, dar datorită ție am intrat la facultatea asta. A fost un boom de entuziasm și sincer, mă bucur că și-a găsit pasiunea. 100% în contextul Codette, o să mă leg de IoT4Girls care are un procent de aproximativ 70% de persoane care au absolvit cursul nostru care au urmat o facultate tehnică. Un alt exemplu, care-mi este tare drag, am avut la o ediție de Py@Codette o fată de la arhitectură și ulterior mi-a spus că tot ce-a văzut la noi, la workshop au implusionat-o să se implice în zona tehnică și chiar a fost angajată ulterior în branșă.
M-am întins muult cu articolul, așa că o să menționez pentru cei ce au ajuns aici că planurile pentru Codette pe care le are eroina BeEng4 sunt mari și de impact, vizând atât partea de policy-making și gender gap la nivel de companii și țară pe zona de tech și nu numai. Educația indiferent de gen trebuie păstrată o prioritate, dar numai din pături mai înalte ale societății vom putea scala inițiativele curente, astfel Codette păstrează un bullet point și pentru contribuții în arii mai largi de activitate.
Cum știți că nu-mi plac încheierile, am să vă las cu atât: data viitoare când ezitați să vă implicați în ceva pentru că nu aveți timp, gândiți-vă la Gege și la toate “pălăriile” sale: co-fondator Codette, asistent universitar (undergraduate) la facultatea de Automatică și Calculatoare la o mână de materii, trainer la Digital Kids și Small Academy, voluntar la Brigada de Voluntari, LSAC alumni, masterand și alte câteva.
Beautiful Engineering este o serie dezvoltată de Mihaela în cadrul Codette și își propune să aducă către cititori portrete și povești ale ingineriei la feminim. Manifestul seriei se poate găsi aici. Dacă ai câteva minute în plus pentru o lectură, lăsăm și celelalte articole din serie: BeEng3 – Laura Nechifor – Electronică, Roboți de Mega-Sumo și un Strop de culoare, BeEng2 – Să vorbim despre … Gia.