Baba și mitraliera - Distincțiile de gen și discriminarea în mediul IT

Scarlat Laura-Elena, absolventă a facultății de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București, domeniul de licență Sociologie, a abordat în cadrul lucrării de licență relevanța distincțiilor de gen și discriminarea percepută de femeile și bărbații din meniul IT. Coordonatorul științific al Laurei este prof. dr. Cosima Rughiniș care a avut o contribuție semnificativă la raportul de cercetare „Alice în Țara Manualelor”, un studiu asupra stereotipiilor din manualele școlare pentru clasele I-IV, precum o paletă largă de articole pe teme sociale.

Utilizând metoda anchetei sociologice bazată pe tehnica interviului, Laura a intervievat 14 persoane, 7 bărbați și 7 femei care lucrează în mediul IT. În continuare, Laura ne va povesti despre lucrarea ei de licență și concluziile la care a ajuns.

Care au fost motivele pentru care te-ai hotărât să abordezi această temă pentru lucrarea de licență ?

Motivele au fost în primă fază de ordin emoțional. Eu am lucrat în mediul IT, mai exact în departamentul de resurse umane ale unei companii de IT – software și m-am ciocnit cu următorul aspect: fetele erau în număr foarte mic, în comparație cu bărbații. Nu am pățit să aud de la manageri o desconsiderare față de femei, ceea ce e un lucru foarte bun, însă, cu toate acestea, m-am gândit că trebuie să existe un motiv pentru care femeile sunt numeric mai puține decât bărbații.

Au fost aspecte ce le-ai avut în vedere sau tematici pe care le-ai urmărit în studierea relevanței distincțiilor de gen?

Eu nu am urmărit nimic. Am încercat să fiu cât mai neutră și să îi las pe ei să îmi povestească generalități despre mediul IT, despre mediul de lucru, despre colegi etc. În primă fază am vorbit generalități și în câteva cazuri, oamenii au spus spontan anumite lucruri legate de gen în IT (și de aici am dezvoltat subiectul), fără ca eu să le induc această distincție, ceea ce e foarte, foarte important. În sociologie, e mai important dacă omul spune spontan ceva fără să îl întrebi, decât atunci când îl întrebi direct. Înseamnă că e important pentru ei. Dacă pentru ei distincția genului nu a părut importantă, nu am insistat, i-am lăsat mai mult pe ei să aleagă direcția în care va merge conversația și cu toate acestea, au reieșit niște idei foarte interesante.

Ce ai identificat în urma interpretării interviurilor?

Aș vrea să precizez în primul rând, că pe lângă distincția genului, am identificat și alte distincții importante pentru respondenți, poate mai importante decât cea e genului în sine. De exemplu, vârsta pare foarte importantă pentru cei care lucrează în IT (își doresc să lucreze într-o echipă tânără sau din contră, să aibă persoane experimentate în jurul lor). Managerii și competențele acestora au reprezentat o altă categorie pe care oamenii au invocat-o spontan. Cât despre distincția genului am observat 3 abordări diferite față de discriminarea de gen:

Respingere din principiu a discriminării – Pentru respondenții încadrați în acest tip, genul nu reprezintă o distincție foarte relevantă la început, însă odată invocat genul, ei refuză posibilitatea discriminării și adoptă o atitudine defensivă

Acceptare ocazională a discriminării – Respondenții introduc relevanța distincției de gen de timpuriu, în același timp sunt foarte deschiși în a accepta posibilitatea discriminării, dar doar ocazional.

Acceptare persistentă a discriminării – Pentru respondenții încadrați în acest tip, genul reprezintă o distincție relevantă și de cele mai multe ori spontană. În general, respondenții vorbesc deschis despre discriminare și în toate cazurile aceștia au avut experiențe personale legate de discriminare.

Ai identificat 3 abordări diferite în cadrul studiului. Le-ai considera tipuri de discriminare din urma experiențelor directe sau indirecte ale respondenților?

Fiind o cercetare calitativă, rezultatele cercetării nu sunt exhaustive și reprezentative la o scală largă, astfel încât tot ce v-am povestit este aplicabil doar universului cercetării studiat de mine, deci nu reies niște tipuri de discriminare, reies niște tipologii de abordări față de conceptul de discriminare, nu față de discriminarea în sine, pe care le-am enumerat mai sus.

Având contextul actual și un număr de 14 respondenți ce fac parte din studiul Laurei, extragem câteva exemple din cadrul lucrării care se identifică în fiecare tipologie prezentate mai sus. Respingere din principiu a discriminării – B:“Da, din ce am observat eu majoritatea sunt bărbaţi pentru că nu pot să spun că e o meserie… eu nu vreau să discriminez aici şi nu vreau să spun că e o meserie care e destinată bărbaţilor sau destinată femeilor. Doar că e o pură coincidenţă, statistic vorbind sunt mai mulţi bărbaţi în mediul IT decât femei. ”

Acceptarea ocazională a discriminării – I: “… dar, la modul general da, da şi nu este vorba numai de gen, este vorba, de bărbaţi contra bărbaţi să spunem, tineri versus maturi, da, nu se acordă aceleaşi priorităţi, aceleaşi şanse, ăăă, dar în schimb lucrul pe care l-am observat este că companiile preferă tinerii ieşiţi de pe băncile facultăţii, în ciuda persoanelor de 35 de ani să spunem, sau poate şi mai trecuţi de 35, ăăă, cred că acest lucru se datorează faptului că tinerii sunt văzuţi ca fiind mult mai energici.”

Acceptarea discriminării persistente – AM: “Nu, momentan nu se poate vorbi de egalitate de șanse, depinde un pic și de compania..ai putea avea egalitate de șanse dacă te-ai angaja pentru un străin, pentru o firmă care are o conducere și o mentalitate străină, să vină cu idei de afară, cu concepții de afară și tot așa.”

Laura punctează în cadrul tezei de licență faptul că există o trăsătură generală a acestor tipologii, ce este legată de faptul că “discriminarea nu este un subiect neutru pentru respondenți. Când oamenii vorbesc despre discriminare, vorbesc pasionat și cu o atitudine emoțională care se vede prin felul în care unii o resping discursiv și sistematic, alții o acceptă ocazional, iar alții persistent și omniprezent.”

Și voi încheia cu ultimul paragraf pe care l-am scris și în lucrarea mea de licență: „De asemenea, este important să precizez că genul nu este singura distincție relevantă pentru respondenți, și poate nu este cea mai importantă, în schimb, distincția vârstei pare să fie relevantă și importantă, dar și clasificarea profesională. IT-iștii lucrează cu distincția tehnic – non-tehnic. Aceste două distincții au fost invocate de multe ori spontan și sunt foarte importante pentru respondenți.”

De la începutul acestui studiu, până în acest moment, încă persistă suspiciunea existenței unei discriminări în acest mediu. Evoluția cu siguranță o vom vedea în timp. Pe final, lăsăm un pasaj din lucrarea Laurei „Putem observa, deci, că femeile sunt mai predispuse la a accepta și vorbi despre inegalitatea de gen din acest mediu, pe când bărbații sunt mai frecvent cei care o resping din principiu, posibil și din teama de a nu fi identificați cu ea – fie ca persoane care discriminează, fie ca persoane care au beneficiat de pe urma ei. Conform interviurilor realizate, putem avansa ipoteza că există o diferență între femei și bărbați privind felul în care își construiesc discursurile despre inegalitatea de gen și de asemenea, felul în care percep discriminarea.”

Spread the love